vineri, martie 17, 2006

Jorge Acevedo: Societatea ca proiect



Jorge Acevedo[1]:

Societatea ca proiect. Dinspre Ortega y Gasset[2]

(traducere de Daniel Mazilu)

Opera lui Ortega y Gasset, care se întinde pe mai bine de şapte mii de pagini, reprezintă pentru cercetarea românească o lume în mare parte necunoscută chiar dacă au fost traduse în limba română peste o mie cinci sute de pagini. Iată câteva domenii din scrierile lui Ortega în jurul cărora s-ar putea dezvolta şi la noi o cercetare a operei sale: filosofia (istoria filosofiei, metafizica, gnoseologia, estetica), istoria (filosofia istoriei, scrierile biografice), publicistica, politica, lingvistica etc. Dar Ortega, se observă lesne aceasta din numărul mare de exegeze recente, rămâne un autor încă de descoperit şi pentru restul lumii.

Aduc în cele ce urmează în atenţia cititorilor români o lucrare despre Ortega, apărută în Chile acum unsprezece ani. Prezentarea acestei cărţi va urma paşii aceştia:

a) referinţe cu privire la structura lucrării şi la titlul ales; b) ideea de bază a cărţii; c) importanţa acestei lucrării în universul interpretărilor lui Ortega; d) argumente în favoarea traducerii lui Jorge Acevedo în limba română. a) Cartea Societatea ca proiect, dedicată lui Francisco Soler[3], este structurată în trei părţi. Partea I, intitulată “Chestiuni de metodă şi principii”, conţine explicitarea termenilor “metaistorie”, „ştiinţă istorică” „cunoaştere istorică”, „modernitate” şi „postmodernitate” de-a lungul a trei capitole. Partea a II-a, numită “Despre structura istoricităţii”, dezvoltată pe cinci capitole, pune în discuţie conceptul de istorie, categoria fundamentală a istoriei care este “trăirea ca întâmplare” (vivir como acontecer), aflarea în lume (estar en el mundo) ca fundament al vieţii umane, ideea de libertate, responsabilitatea, fatalitatea, destinul, temporalitatea, precum şi aspecte vizând (co)incidenţele dintre biologie şi filosofie în sec. XX. Ultima parte, “Concepte metaistorice”, compusă din alte patru capitole şi un epilog, dedicat istoricilor, sociologilor şi ţărilor vorbitoare de limbă spaniolă, gravitează hermeneutic în jurul noţiunilor de criză”, „uz social”, „mit”, „societate”, „mase”, „naţiune”, „opinie publică”, „stat” şi „supranaţiune”. Alegerea titlului cărţii lui Acevedo, care aminteşte de The social construction of reality (1966), autori P.L. Berger şi Th. Luckmann, şi de The construction of Social Reality (1996) de J.R. Searle, îşi găseşte motivaţia în afirmaţia lui Ortega pe care autorul îl citează la p. 212: “Ziua de mâine, viitorul, ceea ce are să i se întâmple unei naţiuni se prezintă ca proiect, program, pre-ocupare constantă sau ocupare în avans cu ceea ce încă nu este”.

b) Ideea de bază a cărţii, cred, poate fi aceasta: societatea, înţeleasă dinspre Ortega ca naţiune[4], trebuie şi poate să-şi înţeleagă rădăcina, care i se află în viitor, dezvoltând şi folosind istoria ca ştiinţă. Ortega era convins că ştiinţa începutului de secol XX trebuia să fie istoria, dar şi că aceasta nu era propiu-zis încă o ştiinţă. De aceea, spune Jorge Acevedo, „o bună partea a efortul teoretic orteguian se îndreptă către constituirea istoriei ca ştiinţă”(p. 21). Iar acest efort poate fi regăsit în cărţile sale: Spania nevertebrată (1921), Originea sportivă a statului (1924), Atlantidele (1924), Interpretarea aspectului războinic al istoriei (1925), Despre moartea Romei (1926), “Filosofia istoriei” a lui Hegel şi Istoriologia (1928), Hegel şi America (1928), Despre Galilei sau Schema crizelor (1935), Istoria ca sistem (1935), Despre imperiul roman (1940), O interpretare a istoriei universale (1949), Meditaţie despre Europa (1949) şi altele[5].

c) Jorge Acevedo şi-a însuşit perfect unul dintre imperativele orteguiene, anume imperativul clarităţii. Cartea Societatea ca proiect este rezultatul unui dublu efort, anume de a pătrunde până la capăt ideile lui Ortega, de a trece dincolo de claritatea în care se ascunde acesta”[6], şi de a le expune iarăşi cu claritate, cu propria-i claritate. În universul interpretărilor lui Ortega acest dublu efort nu este întâlnit la tot pasul. Ieşirea din raza atracţiei frazei lui Ortega presupune însăşi dezgândirea ideilor sale, lucru teribil de dificil şi cu consecinţe anagogice. Profunzimea cercetărilor sale, o certitudine pentru mine[7], îl recomandă ca un interpret fundamental al lui Ortega.

d) Ideea de mai sus poate fi considerată primul argument în favoarea traducerii scrierilor sale în limba română. Cei intersaţi de gândirea lui Ortega, Heidegger, Sarte, Zubiri au cu siguranţă nevoie de repere sigure pe drumul interpretării acestora. Un al doilea argument ţine de însăşi constituţia culturii. O cultură, majoră” ori „minoră”, -nu contează -, nu poate, fără consecinţe grave, să se comporte precum un individ oarecare. Ea nu-şi poate întoarce la un moment dat spatele, căzând într-un egocentrism, faţă de celelalte culturi. De asemenea, dacă este prezent egocentrismul invocat, acest mare ochi bolnav de cataractă, care este cultura egocentristă, trebuie operat şi refăcut pentru a privi. Brâncuşi spunea: „Priviţi până veţi înţelege!”. Traducerea este mereu o insistenţă a privirii, dar niciodată îndeajuns. În primă instanţă, a traduce ţine de curiozitate, în al doilea rând de normele elementare de politeţe cum am spus mai sus. Dar în al treilea rând, a traduce ţine de faptul că însăşi prietenia dintre oameni se prezintă ca proiect[8].


[1] Jorge Acevedo (n. 1946), profesor şi directorul departamentului de filosofie la Universitatea Chile din Santiago de Chile, vicepreşedintele societăţii chiliene de filosofie, interesat în special de gândirea lui M. Heidegger, Ortega y Gasset şi J. P. Sartre, a scris numeroase lucrări dintre care amintim: Însemnări cu privire la gândirea lui Heidegger (1983), Francisco Soler (1983, editor), Filosofia comtemporană (1983), Om şi lume. Cu privire la punctul de pornire al filosofiei actuale (1984), Ştiinţă şi tehnică (1984, coautor), Ortega y Gasset. Filosofie, societate, limbaj (1990), Despre Heidegger (1991), Despre meditaţia privind divinul la gânditorii contemporani (1993), Societatea ca proiect (1994), O viziune a universităţii în mediul erei tehnice (1996), Francisco Soler: între Ortega şi Heidegger (1997), Filosofie, ştiinţă şi tehnică (1999), Către o nouă interpretare a omului. Heidegger şi epoca tehnicii (2002).

[2] Jorge Acevedo, La sociedad como proyecto, Ed. Universitaria, Santiago de Chile, 1994, 253 de pagini. Lucrarea prezintă subtitlul En la perspectiva de Ortega, care a fost tradus aici “Dinspre Ortega” respectându-se în acest fel intenţia autorului chilian, nu şi cuvintele folosite de el, de a sugera că avem de-a face, în primă instanţă, cu o exegeză a ideilor filosofului spaniol. Alături de acestea, apar idei ce aparţin lui Heidegger, lui X. Zubiri, lui J. Marías etc.

[3] Francisco Soler, fost filosof şi traducător spaniol, discipol al lui Ortega, refugiat în Chile după 1936, profesorul lui Jorge Acevedo.

[4] Ortega afirmă în Europa şi ideea de naţiune, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 13 că: Ideea de Naţiune, spre deosebire de popoarele care nu sunt decât popoare, presupune, înainte de toate, a fi un program de viaţă către viitor”, iar la p. 16 că: „... ideea de Naţiune e constitutiv proiectată către viitor”. Pentru claritate, trebuie să se reţină că Ortega înţelegea prin popor” societatea care trăieşte inerţial din trecutul său”, p. 11.

[5] Dintre textele prezentate, doar primul şi ultimile două pot fi citite în limba română.

[6] Maria Zambrano, Claros del bosque, Ed. Seix Barral, Barcelona, 1990, tercera edición, p. 17.

[7] În câteva luni voi traduce câteva din textele sale pe care le voi publica în reviste universitare româneşti, pentru a-mi supune afirmaţia judecăţii cititorilor.

[8] Îi mulţumesc din inimă domnului prof. Acevedo pentru faptul că mi-a pus la dispoziţie această carte.